AVIZ
referitor la proiectul de Ordonanță de urgență pentru modificarea și completarea Ordonanței de urgență a Guvernului nr.158/2005 privind concediile și indemnizațiile de asigurări sociale de sănătate precum și pentru reglementarea unor măsuri
Analizând proiectul de Ordonanță de urgență pentru modificarea și completarea Ordonanței de urgență a Guvernului nr.158/2005 privind concediile și indemnizațiile de asigurări sociale de sănătate precum și pentru reglementarea unor măsuri, transmis de Secretariatul General al Guvernului cu adresa nr.88 din 14.04.2020 și înregistrat la Consiliul Legislativ cu nr.D382/14.04.2020,
CONSILIUL LEGISLATIV
În temeiul art.2 alin.1 lit.a) din Legea nr.73/1993, republicată și al art.46(2) din Regulamentul de organizare și funcționare a Consiliului Legislativ,
Avizează favorabil proiectul de ordonanță de urgență, cu următoarele observații și propuneri:
1. Proiectul de ordonanță de urgență are ca obiect modificarea și completarea Ordonanței de urgență a Guvernului nr.158/2005 privind concediile și indemnizațiile de asigurări sociale de sănătate, urmărindu-se a se interveni, în principal, asupra reglementărilor referitoare la condițiile și modalitatea de acordare a certificatelor de concediu medical pentru carantină și a indemnizațiilor aferente acestor certificate. Totodată, la art.II se instituie o derogare de la prevederile art.38 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr.158/2005, în sensul stabilirii în sarcina instituțiilor și autorităților publice angajatoare a obligației de a suporta integral indemnizațiile de asigurări sociale de sănătate aferente certificatelor de concediu medical pentru carantină, de care beneficiază personalul propriu.
De asemenea, prin soluția propusă la art.III, se urmărește crearea cadrului legal necesar acordării indemnizației de hrană pentru personalul din sistemul sanitar și cel din unitățile de asistență socială respectiv servicii sociale cu cazare, publice, implicat în aplicarea măsurilor de prevenire, limitare și tratare a cazurilor COVID 19, indiferent de timpul efectiv lucrat.
2. Referitor la obiectul de reglementare, semnalăm că norma preconizată la art.III nu are legătură tematică cu soluțiile legislative de la art.I și II. Prin urmare, este de analizat dacă soluția legislativă de la art.III nu ar trebui să fie cuprinsă într-un act normativ distinct.
3. La titlu, întrucât acesta trebuie să exprime în mod sintetic obiectul reglementării, este necesar ca după sintagma „reglementarea unor măsuri” să se adauge o sintagmă prin care să se precizeze în mode expres domeniul în care vor fi adoptate măsurile respective.
4. La primul alineat al preambulului, pentru redarea corectă și completă a istoricului legislativ al Ordonanței de urgență a Guvernului nr.1/1999, sintagma „cu modificările și completările ulterioare” se va înlocui cu formularea „aprobată cu modificări și completări prin Legea nr.453/2004, cu modificările și completările ulterioare”. Reiterăm această observație pentru toate normele de trimitere la acest același normativ.
Întrucât enunță un singur considerent, textele redate la primul și al doilea alineat se vor comasa într-un singur alineat.
Din rațiuni de redactare, celelalte alineate vor debuta cu literă mare.
La al treilea alineat, este necesară revederea textului, urmând a fi disjuns, deoarece enunță două considerente (primul debutează cu „luând în considerare” , iar al doilea cu „întrucât este necesar”).
Totodată, pentru o corectă exprimare, sintagma „persoanele cu COVID-19” se va înlocui prin sintagma „persoanele infectate cu COVID-19”. În plus, după titlul actului normativ la care se face trimitere se va insera expresia „aprobată cu modificări și completări prin Legea nr.399/2006, urmată de sintagma „cu modificările și completările ulterioare”. Reiterăm această observație și pentru art.II din proiect.
La al șaselea alineat, întrucât se face referire la două instituții juridice civile distincte - prescripția și decăderea - care, potrivit formulării considerentului, ar trebui să se aplice în același tip de situații, este necesară revederea textului și modificarea acestuia în consecință, urmând a se revedea și sintagma „dreptului persoanelor în drept de a solicita”.
5. La art.I partea introductivă, pentru respectarea uzanțelor redacționale, marcarea se va face în forma abreviată „Art.I”, observația fiind valabilă și pentru art.II și III.
6. La art.I la pct.1, partea dispozitivă se va reda sub forma:
„1. După alineatul (3) al articolului 13 se introduce un nou alineat, alin.(4) cu următorul cuprins:”.
După același model se va reda și partea dispozitivă de la pct.8.
7. La pct.1 este necesară reconsiderarea textului preconizat pentru art.13 alin.(4), în privința sintagmei „durata de acordare a concediilor și a indemnizațiilor pentru incapacitate temporară de muncă determinată de infecția cu COVID-19, în limitele de la alin.(1)”. Reconsiderarea este necesară deoarece pe de o parte rezultă că durata de acordare a respectivelor concedii este stabilită la nivelul unui act normativ secundar - un asemenea act putând doar prevedea elemente în funcție de care să se poată stabili durata efectivă a concediului -, iar, pe de altă parte, deoarece trimite la alin.(1), printr-o redactare improprie, „în limitele de la alin.(1)”, în locul sintagmei corecte „în condițiile alin.(1).
Precizăm că la alin.(1) se stabilește la durata maximă de acordare a indemnizației pentru incapacitate temporară de muncă în interval de un an.
Totodată, este necesară și reconsiderarea sintagmei „sunt prevăzute în normele de aplicare a prezentei ordonanțe de urgență”, deoarece din text rezultă că există deja norme de aplicare aferente noii ipoteze. În aceste condiții, trimiterea din ordonanță la prevederi existente în propriile norme de aplicare este inutilă și neconformă normelor de tehnică legislativă. În schimb, din formularea din partea de debut a alineatului al treilea al preambulului – „luând în considerare necesitatea introducerii unor prevederi care reglementează faptul că, modul și durata de acordare a certificatelor de concediu medical de care beneficiază persoanele cu COVID-19, se stabilesc în normele de aplicare a Ordonanței de urgență a Guvernului nr.158/2005”- rezultă că normele de aplicare aferente noilor ipoteze nu există și urmează a fi adoptate.
În altă ordine de idei, întrucât sintagma „normele de aplicare a prezentei ordonanțe de urgență” este imprecisă în privința naturii actului normativ prin care vor fi aprobate, este necesară ca textul să stabilească dacă acesta va fi un ordin, urmând să trimită și la Ordinul ministrului sănătății și al președintelui Casei Naționale de Asigurări de Sănătate nr.15/2018/1311/2017, cu modificările ulterioare, prevăzându-se în mod clar dacă acesta va fi supus unor intervențiilor legislative dispuse prin prezentul proiect.
8. La pct.2, din considerente de tehnică legislativă, partea dispozitivă va debuta astfel:
„2. Alineatul (1) al articolului 20 se modifică...”.
Reiterăm această observație pentru partea dispozitivă de la pct.9.
9. La pct.3 referitor la textul preconizat pentru art.201 alin.(1), este necesară revederea formulării „persoanele prevăzute la art.1, cărora li se interzice continuarea activității și pentru care a fost instituită măsura de carantină instituționalizată sau la o locație declarată de către persoana carantinată sau prin izolare”, prezintă deficiențe sintactice, fiind neclară în privința sintagmei „sau prin izolare”, deoarece nu se indică modul de dispunere a măsurii izolării și nu rezultă nici dacă respectivelor persoane li se interzice continuarea activității.
De asemenea, referitor la sintagma „infectare cu virusul SARS-CoV-2”, având în vedere că în cadrul preambulului și la art.I pct.1, la textul propus pentru art.13 alin.(4), este utilizată sintagma „infecția cu COVID-19”, pentru unitate redacțională, recomandăm utilizarea aceleiași sintagme în tot cuprinsul proiectului.
Aceeași neclaritate determinată de deficiențe sintactice o semnalăm și referitor la textul preconizat pentru alin.(2), în privința formulării „după ultima zi a perioadei de carantină instituționalizată sau la o locație declarată de către persoana carantinată sau prin izolare”, fiind necesară reconsiderarea textului.
10. La pct.4, la textul propus pentru alin.(2) al art.271, constatăm o încălcare a prevederilor art.50 alin.(1), teza finală din Legea nr.24/2000, republicată, cu modificările și completările ulterioare, în sensul că „art.6 alin. (3)” face la rândul său trimitere la „art.147 alin.(1) din Codul fiscal”, fiind necesară îndreptarea acestui aspect.
11. La pct.6 referitor la textele preconizate pentru art.28 alin.(1) și (2), pentru precizia normelor, după sintagma „casa de asigurări de sănătate” este necesară inserarea unei trimiteri la art.271 alin.(2), dacă aici sunt prevăzute entitățile vizate care pot elibera certificate de concediu medical.
12. La pct.8, referitor la textul propus pentru alin.(11) al art.40, sugerăm reanalizarea trimiterii la art.32 alin.(1), deoarece aceasta nu face referire la persoane.
De asemenea, pentru o corectă exprimare, sintagma „precum și plătitorii” se va reda sub forma „precum și de plătitorii”.
13. La art.II, întrucât în actuala redactare norma este retroactivă și deci, neconstituțională, este necesară reconsiderarea raportării la veniturile aferente lunii martie 2020.
Totodată, este necesară completarea dispoziției cu prevederea exceptării de la suportarea indemnizației de către instituțiile și autoritățile publice vizate, pentru cazurile când persoanele plasate în carantină sau pentru care s-a dispus măsura izolării părăsesc locul unde au fost izolate sau unde li s-a instituit carantina, prin încălcarea dispozițiilor legale - a se vedea art.3 alin.(2) din Ordonanță militară nr.4 din 29 martie 2020 privind măsuri de prevenire a răspândirii COVID-19.
În plus, întrucât în actuala redactare, textul nu poate fi aplicat în ceea ce privește ipoteza izolării, este necesară reconsiderarea formulării imprecise „certificatelor de concediu medical pentru carantină instituționalizată sau la o locație declarată de către persoana carantinată sau prin izolare, ca urmare a unei suspiciuni de infectare cu virusul SARS-CoV-2, de care beneficiază personalul propriu”.
Precizăm că, din cauza exprimării eliptice și a unor deficiențe sintactice, nu se înțelege dacă este vizată izolarea dispusă de autorități sau de angajator și nici cum se aplică norma referitoare la concediile medicale de carantină în cazul izolării.
14. La art.III, pentru evitarea dubiilor în interpretare, este necesară indicarea actului normativ care prevede „unitățile de asistență socială respectiv servicii sociale cu cazare, publice” vizate.
Totodată, întrucât sintagma „potrivit reglementărilor legale în vigoare” nu asigură precizie normei, este necesară înlocuirea acesteia cu trimiterea la prevederile concrete prin care a fost stabilită acordarea indemnizației de hrană.
PREȘEDINTE
dr. Dragoș ILIESCU
București
Nr.356/15.04.2020